Despre ELearning

Civilizația modernă este caracterizată de o viteză în creștere a schimbării. Economia suferă schimbări radicale în perioade scurte de timp, de ordinul anilor. Din această cauză elevii și profesorii sunt preocupați să folosească întregul potențial al mijloacelor TIC (Tehnologia Informației și a Comunicațiilor) pentru a se adapta noilor forme de învățământ și noilor cerințe de pe piața muncii.
Utilizarea mijloacelor TIC în învățământ va conduce la un mediu în care elevii nu vor mai fi receptori pasivi ci se vor implica în propria lor educație.
Pentru a fi eficiente mijloacele TIC trebuie combinate cu tehnologii tradiționale pentru a conduce la îmbunătățirea calității actului de predare și învățare.
E-learning reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare-învățare și tehnologiile informaționale, cuprinzând atât învățământul asistat de calculator (îmbinarea dintre învătarea tradițională și metodele online de învățare) cât și învățarea realizată exclusiv online.
Câteva dintre definițiile termenului e-learning sunt următoarele:
- Un sistem de eLearning (de formare la distanta sau educatie virtuala) consta într-o experienta planificata de predare-învatare, organizata de o institutie ce furnizeaza mediat materiale într-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti în maniera proprie, fara a constrânge agentii activitatii la coprezenta sau sincronicitate. Medierea se realizeaza prin modalitati diverse, de la material pe discheta sau CD (eventual prin corespondenta), la tehnologii de transmitere a continuturilor prin Internet (Istrate, 2000). 
- E-learning se referă la utilizarea mijloacelor mass-media electronice și a tehnologiei informației în educație (Elearning Wikipedia).
- E-learning înglobează metode şi tehnici tradiţionale sau moderne şi folosind tehnologii IT&C (procesare multimedia şi comunicare asincronă sau sincronă) conduce subiectul care îl utilizează, la obţinerea unei experienţe în înţelegerea şi stăpânirea de cunoştinţe şi îndemânări într-un domeniu al cunoaşterii (Vlada, 2004).
Particularitățile învățământului virtual, care-i conferă un set de avantaj, sunt următoarele:
- permite recalificarea și specializarea fără a necesita părăsirea temporară a locului de muncă;
- izolarea geografică sau problemele medicale nu mai constituie impedimente în urmarea unui program de studiu;
- se adresează unor categorii sociale și grupe de vârstă mai largi, fiind însă mai costisitor;
- presupune o motivație clară și existența unui set de deprinderi din partea studenților;
- activitatea profesorului este mai laborioasă, însă materialele dezvoltate pot fi reutilizate ulterior;
- conduce la o schimbare radicală a modului de lucru, a sistemului de parcurgere a informației și a procedeelor de memorare. (Brut, 2006)
Pentru a sublinia rolul pozitiv al tehnologiei informației în educație reamintim rezultatele psihiatrului William Glasser, despre măsura în care reținem informațiile întâlnite în diverse contexte:
- 10% din ce citim;
- 20% din ce auzim;
- 30% din ce vedem;
- 50% din ce auzim şi vedem;
- 70% din ce discutăm cu alții;
- 80% din ce experimentăm;
- 95% din ce îi învățăm pe alții.